Christie Watson s-a născut în anul 1976, în Marea Britanie. La vârsta de șaisprezece ani a abandonat școala și, după un an de voluntariat, a devenit asistentă medicală, îngrijind timp de mai mulți ani copii. A câștigat bursa Malcom Bradbury, ceea ce i-a permis să studieze scriere creativă la University of East Anglia, urmând ca apoi să susțină ea însăși astfel de cursuri pentru cei interesați. „Acolo unde femeile sunt regi” este un roman complex, bazat pe diferențele culturale și religioase din zone diferite ale lumii, care are în prim-plan destinul unui copil nigerian, iubit atât de mama naturală, cât și de părinții adoptivi, dar care, sub efectul simptomelor unei boli psihice, combinate cu o religiozitate dusă la extrem, este supus de cea care i-a dat naștere la abuzuri ce îi vor trasa existența. „Tu te-ai născut din dragoste, din stele nigeriene și din secretele în care credeam. Ești iubit, micuțul meu nigerian, cum nu a mai existat vreodată o iubire pe lume.” Confesiunea mamei, sub formă de scrisori adresate fiului, deschide romanul și se întrepătrunde cu acțiunea cărții. Trăind o poveste de dragoste perfectă, Deborah se mută alături de soțul ei la Londra, în căutarea unui trai mai bun. Din nefericire, la foarte scurt timp după nașterea lui Elijah, bărbatul moare, iar mama se simte copleșită de stările prin care trece, motiv pentru care se îndreaptă către un episcop în care avea deplină încredere și care ajunge să o convingă de faptul că spiritul fiului ei de doar câteva luni este posedat de un vrăjitor, o entitate a răului, care va aduce doar necazuri în viața celor din jurul lui. Și astfel, mama chinuită de vocile pe care le aude își supune copilul unor chinuri greu de imaginat, totul plecând de la dorința unei minți bolnave de a-i face bine ființei pe care o iubește mai presus de orice. Elijah ajunge în grija statului și trece de la un asistent maternal la altul, până când ajunge în punctul de a fi înfiat de o familie care parcurge propria dramă, aceea a neputinței de a avea propriii copii. Odată cu cel mic, Nikki și Obi primesc și câteva informații trunchiate despre comportamentul oarecum deviant al acestuia, însă datorită dragostei cu care este primit în noua familie, băiețelul de șapte ani reușește să se integreze, fără să își uite mama naturală, întrebând adesea de aceasta și sperând permanent la o reîntâlnire cu ea. Lucrurile iau însă o întorsătură neașteptată atunci când Nikki rămâne însărcinată și medicii se prezintă optimiști în privința aceasta. Convingerea copilului că în el sălășluiește răul, adânc înrădăcinată de mama lui naturală, revine, iar Elijah riscă să piardă tot ce câștigase cu greu în ultimul timp. „Eu sunt afurisit, sub directa comandă a Satanei. Episcopul mi-a spus asta… Eu sunt Elijah, a spus el, și totodată sunt plin de răutate. Aduc boli, ghinioane, suferințe tuturor din preajma mea. Eu sunt plămădit din mârșăvie.” Finalul ales de autoare, ca de altfel întregul roman, este tulburător și îndeamnă cititorul să mediteze asupra modului în care comportamentul unui adult poate influența viața unui copil ce are deplină încredere în acesta, cu atât mai mult dacă vorbim despre o legătură de sânge indestructibilă.