Boris Pasternak a trăit între 1890 și 1960. A fost poet și scriitor evreu rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1958. Romanul “Doctor Jivago” a fost publicat pentru prima dată în Italia, în 1957, cartea fiind interzisă în URSS timp de 30 de ani, datorită temei abordate. Autorul urmărește povestea lui Iura Jivago, un doctor pasionat de poezie, din perioada Revoluției ruse. După moartea mamei, Iura este crescut de un unchi al său, la Moscova. Urmează facultatea de medicină, unde o cunoaște pe Tania, viitoarea sa soție și mama fiului său, Sasha. Destinul îl conduce pe doctorul Jivago pe front unde o reîntâlnește pe Lara, o prietenă din copilărie, moment din care Iura își va împărți viața între cele două femei pe care le iubește. Întors de pe front, părăsește Moscova și merge în munții Urali, pentru a-și pune familia la adăpost. Pasiunea sa pentru literatură și nevoia de liniște și reculegere, îi îndreaptă pașii spre biblioteca de acolo, unde o întâlnește iarăși pe Lara, însă de această dată nu se mai împotrivește sentimentelor. Vremurile tulburi din acea epocă devin un obstacol în calea celor doi, în plus Lara are și ea propria familie. Pe lângă povestea de iubire, autorul surprinde viața din Rusia acelor vremuri memorabile. Războiul, frigul, condițiile din armată, refugierea, cruzimea, conflictul dintre “albi” și „roșii”, precum și efectele revoluției bolșevice asupra societății sunt aspecte care odată descoperite în paginile cărții oferă valoare acesteia. Lectura romanului nu este una ușoară. Paginile sunt încărcate de metaforă, dialogurile sunt de multe ori poetice, ceea ce oferă o notă de romantism cărții, contrabalansat cu descrierile realiste și numărul mare de personaje ce introduc cititorul în atmosfera tensionată a Rusiei. Romanul a fost ecranizat în 1965, cu Omar Sharif și Julie Christie în rolurile principale, filmul fiind distins cu cinci premii Oscar, cinci Globuri de aur și două premii Grammy, regăsindu-se pe lista celor mai bune 100 de filme ale tuturor timpurilor.