Radhika Jha s-a născut în anul 1970, la Delhi. Este considerată una dintre tinerele speranțe ale literaturii indiene contemporane, fiind situată la intersectarea dintre literatura tradițională din India și cultura occidentală. Această inspirată combinație se poate observa în romanul ei de debut „Mirosul lumii”, apreciat atât de public, cât și de critică și recompensat cu premiul Guerlain, în 2004. Romanul prezintă povestea unei adolescente pe nume Leela, care în urma morții tatălui ei ajunge să locuiască la Paris, în casa unui unchi și a unei mătuși despotice, fiind astfel nevoită să se adapteze unei vieți total diferite față de cea pe care o trăise până atunci în Kenya. Cartea atrage prin modul inedit în care fata face cunoștință cu noua existență, bazându-se în mod deosebit pe miros. Leela își cultivă și dezvoltă simțul olfactiv în micul apartament din Paris, unde simte cum se amestecă aromele mâncărurilor și ajunge în scurt timp să definească lumea din jur în funcție de mirosurile pe care le percepe. Fata este însă alungată din casa rudelor sale, iar sentimentul de înstrăinare se intensifică în sufletul tinerei. Leela devine Lily și descoperă faptul că exotismul frumuseții sale și harul ei deosebit o vor ajuta să cucerească lumea civilizată. Parisul devine așadar un loc al miresmelor, iar orașul luminilor, în această carte ne este descris altfel decât oriunde altundeva. Atmosfera Parisului este un amestec de parfumuri scumpe, stridii moarte, baghete proaspete și aer închis de metrou. Personajul feminin, provenit dintr-o lume a aromelor și a mirodeniilor, simte că nu se regăsește în orașul iubirii, că parfumul ei face notă discordantă cu aromele Parisului, ceea ce o determină să își dorească să devină invizibilă, adică să se poată integra perfect în lumea celorlalți. “Scrisul ei este strălucitor, necenzurat, senzual. Alături de ea, poți redescoperi Parisul, frumusețea lui, farmecul și capcanele lui, cu un ochi hoinar, ochiul celuilalt, un străin căruia i-ar plăcea un răgaz de o clipă departe de mirosul exilului.” (Le Figaro)