Elif Shafak este o autoare, publicistă și oratoare de origine turcă, numărându-se printre cele mai prestigioase și bine cotate reprezentante ale literaturii turce contemporane. A publicat 19 cărți, dintre care 12 de ficțiune. Cărțile ei sunt bine vândute în multe țări, acestea fiind traduse în peste 50 de limbi. Romanul “Cele patruzeci de legi ale iubirii” a fost ales de BBC în Topul celor 100 de Romane care au Modelat Lumea Noastră. Elif Shafak are un doctorat în științe politice, a predat în universități din Turcia, Statele Unite și Marea Britanie, are, de asemenea, un doctorat în litere, este membră și vicepreședintă a Royal Society of Literature și se află în Topul BBC al celor mai Influente 100 de femei. De-a lungul carierei a primit numeroase premii și distincții, iar de curând, a fost distinsă cu Halldór Laxness International Literature Prize pentru contribuția la “inovarea artei povestirii”. “Insula copacilor dispăruți” este un roman complex, care abordează într-un mod original numeroase teme de interes: iubirea interzisă, tradițiile, contextul socio-politic, viața surprinzătoare a regnului vegetal și a celui animal. Defne și Kostas, doi adolescenți din Ciprul anilor ՚70, cu entuziasmul specific vârstei și mânați de intensitatea sentimentelor pe care le trăiesc, ignoră regulile nescrise ale insulei și continuă să se întâlnească, în ciuda faptului că fac parte din etnii diferite. Locul secret al întâlnirii acestora este o tavernă care emană, prin tot ceea ce are reprezentativ, relaxarea specifică zonei mediteraneene. Printre funii de care atârnă usturoi, ardei iuți sau caprifoi, în mijlocul tavernei, tronează un smochin, care de altfel dă și numele locului: Smochinița fericită. Copacul este personificat cu o măiestrie deosebită, iar cititorul ajunge să vadă întreaga lume, dar și întâmplările prin care trec personajele și prin ochii smochiniței, un copac despre care aflăm extrem de multe lucruri interesante de-a lungul romanului. Situația se agravează odată cu izbucnirea războiului civil dintre ciprioții turci și ciprioții greci, iar cei doi adolescenți sunt despărțiți cu brutalitate, ocazie cu care autoarea surprinde cu acuratețe mișcările sociale și consecințele acestora asupra locuitorilor insulei. Douăzeci de ani mai târziu, Kostas se întoarce pe insulă în calitate de botanist celebru, căutând de fapt să reia legătura cu Defne, pe care nu a uitat-o niciodată, dar pe care o găsește schimbată, o femeie matură, fermecătoare, implicată ca arheolog într-o asociație care caută morții aflați în gropi commune pentru ca aceștia să fie redați familiilor. Este evident faptul că evenimentele prin care a trecut și-au pus amprenta asupra ei, însă sentimentele acesteia pentru Kostas se dovedesc a fi mai puternice. Mulți ani mai târziu ne aflăm în Londra, alături de Kostas, de Ada, fiica sa, și de smochinița din grădina casei, cea care face legătura între tânăra fată și insula în care își are rădăcinile. Ada are nevoie să afle adevărul despre cele petrecute între părinții ei, să descifreze misterele și secretele care îi înconjoară familia, pentru a-și găsi propriul loc în lume. Romanul este unul deosebit din multe puncte de vedere. În primul rând datorită capacității autoarei de a te transpune în mediul pe care îl descrie, fie că vorbim despre însorita insulă cipriotă sau despre Londra aflată sub frutună. Apoi, valoarea romanului este dată și de detaliile oferite despre mișcările sociale care s-au întins în Cipru pe câteva zeci de ani, dar care au explodat la mijlocul anilor ՚70, afectând numeroase familii. Tradițiile sunt și ele extrem de bine surprinse și integrate în poveste, fie că vorbim despre cele grecești sau despre cele turcești. Nu în ultimul rând inedita idee de a transforma în narator o smochiniță oferă valoare cărții și îi determină pe cititori să privească lumea altfel, să observe diferențele, dar și asemănările dintre lumea vegetală și cea a oamenilor, totul transpus printr-un sublim limbaj care îmbină perfect termenii și detaliile științifice, cu finețea metaforei, dar și cu duioșia povestitorului legat pentru totdeauna de locurile de unde își trage rădăcinile. “Elif Shafak a scris o poveste de dragoste plină de sensibilitate ce transcende culturi, generații și, cu totul remarcabil, specii. O carte profund marcantă despre rudele noastre arboriforme, care trebuie apreciată și savurată.” (Naomi Klein) “Un roman minunat, sfâșietor, care are în centru secretele întunecate ale războaielor civile și dezastrele extremismului: Cipru, iubiți născuți sub o stea fără noroc, oameni dragi uciși, copii traumatizați.” (Margaret Atwood)