Alice Munro s-a născut și a crescut în Wingham, Ontario, Canada și a studiat la Universitatea Western Ontario. A publicat douăsprezece colecții de proză scurtă, un roman și două volume de “Povestiri alese”. Proza ei scurtă a apărut în paginile unor reviste prestigioase precum “The New Yorker”, „Atlantic Monthly”, „The Paris Review”, iar volumele de povestiri au fost traduse în peste treisprezece limbi. De-a lungul carierei sale a primit numeroase premii și distincții, iar în 2009, pentru întreaga sa activitate literară, a fost distinsă cu Premiul Man Booker International. De asemenea, în 2013, i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură. Alice Munro s-a stins din viață la 13 mai 2024, nu înainte însă de a-și pune amprenta asupra prozei scurte de calitate, devenind în mod incontestabil un model în domeniu. Volumul “Tânăra cerșetoare” cuprinde zece povestiri, care pot fi citite separat sau ca un roman, acestea având continuitate prin personajele centrale și destinul acestora. Proza care dă titlul volumului pleacă de la legenda regelui african Cophetua, care s-a îndrăgostit de o cerșetoare pe nume Penelophon cu care s-a și căsătorit. Povestea a reprezentat sursă de inspirație de-a lungul timpului pentru mai multe creații literare, dar și pentru pictori, un astfel de tablou inserat în textul lui Munro inspirându-l pe Patrick să o compare pe Rose cu tânăra cerșetoare din pictură. Rose este personajul principal al textelor volumului, care urmăresc atât evoluția acesteia, cât și relația sa cu soțul pe de o parte, iar pe de altă parte cu mama vitregă a acesteia, Flo. Patru din cele zece povestiri surprind aspecte din copilăria lui Rose și modul în care fata conștientizează statutul ei social, ceea ce duce la invidia față de cei care locuiau în centru. Mai târziu, Rose primește o bursă și studiază la Universitate, unde intră în contact cu un alt stil de viață, căsătorindu-se ulterior cu Patrick Blatchford, un absolvent ceva mai mare decât ea. Există în volum câteva povestiri care urmăresc evoluția căsniciei celor doi, ce are la bază dorința personajului feminin de a urca pe scara socială și materială, guvernată de povestea tinerei cerșetoare care o inspiră pe Rose. Din nefericire, după unsprezece ani de certuri și împăcări, căsătoria celor doi eșuează. Pe lângă relația dintre soți, Alice Munro surprinde cu măiestrie și evoluția legăturii dintre Rose și mama sa vitregă, pe parcursul a aproape patruzeci de ani. Flo este o femeie practică și aspră, care încearcă să o influențeze pe Rose prin poveștile pe care i le relatează, profitând de neîndemânarea și timiditatea fetei, care reușește totuși să se desprindă de universul în care a copilărit. Surprinzător la povestirile cuprinse în volumul “Tânăra cerșetoare”, pe lângă aspectele psihologice tratate care oferă complexitate textelor, este modul în care de la o povestire la alta întâlnim personajele într-o altă etapă a existenței și maturității lor, cu personalități diferite, ceea ce ne ajută să ne conturăm în minte tabloul vieții acestora. Uneori însă avem impresia că în fața noastră sunt alte personaje decât cele pe care le-am cunoscut inițial. Incontestabil, tehnica aceasta oferă valoare scrierilor autoarei. “Munro a combinat povestirea cu elementele specifice romanului, oferind un tip neobișnuit de desfătare literară. Fiecare din cele zece povestiri este un tot contemplativ și estetic; fiecare cuprinde o lume aluzivă și complexă, fiecare cu expresivitatea și textura ei. Spre satisfacția cititorului însă, toate aceste lumi sunt străbătute de un unic destin romanesc.” (New Republic)