Laura Frunză traduce cărți, are un blog de lifestyle și lucrează în departamentul Resurse Umane la o companie multinațională. A absolvit Facultatea de Litere, secția germană-engleză, în 2003, cu intenția de a lucra în domeniul editorial. În prezent, scrie recenzii, moderează evenimente, ateliere și lansări de carte, intervievează scriitori și promovează cititul în rândul copiilor și tinerilor. “Nu-i ușor să fugi de fericire” este romanul ei de debut. Cartea abordează într-un mod facil, cu ajutorul unei povești atractive o multitudine de teme profunde, care pot zgudui realitatea cititorului. Dincolo de relația cu suișuri și coborâșuri dintre Ileana și Bogdan, autoarea vorbește direct sau printre rânduri despre abandon, violență în familie, adulter, traumă, temeri, adolescență, stimă scăzută de sine, bullying, vicii, adulter, iar lista poate continua. Pentru că acțiunea romanului se petrece într-un oraș din țară, personajele vorbesc, respiră, trăiesc românește, prin urmare identificarea celui care citește cu tematica, întâmplările sau eroii cărții se petrece de la sine. În plus, personajele sunt extrem de bine construite, ele trăiesc sub ochii noștri, au o viață, iubesc, suferă, experimentează, se maturizează, iau decizii bune sau mai puțin bune, se vindecă, oferă și primesc mai devreme sau mai târziu o a doua șansă la o viață fericită. Atât Ileana, cât și Bogdan pășesc în relația pe care o construiesc treptat, cu un bagaj emoțional afectat de tot ceea ce li s-a întâmplat până la aproape 40 de ani. Ileana este o fotografă celebră, care își apreciază libertatea, o femeie sigură pe atuurile ei, transformată total față de adolescenta retrasă pe care o cunoscuse Bogdan în liceu. Cei doi se reîntâlnesc pentru prima dată cu nouă ani înainte de întâmplările petrecute de-a lungul unui an la care cititorul va participa pas cu pas, dorindu-și de fiecare dată ca eroii să își găsească fericirea. Aflați la bordul unui vas de croazieră în noaptea de Revelion, Bogdan și Ileana au o interacțiune de câteva minute, însă ambii sunt bulversați de atracția inevitabilă dintre ei. Aproape zece ani mai târziu, personajele se întâlnesc din nou, de data aceasta la reuniunea colegilor de liceu și ceea ce nu s-a petrecut pe vapor se întâmplă în seara petrecerii. Ambii sunt însă de părere că totul trebuie să rămână doar o aventură de o noapte, fiecare având propriile motive. Ileana se teme să nu fie iarăși abandonată, fapt pe care l-a trăit de nenumărate ori de-a lungul vieții sale, începând cu dispariția propriului tată odată cu nașterea ei, iar Bogdan, sub aparența de bărbat sigur pe el pe care i-o oferă funcția de comisar-șef de poliție, ascunde vulnerabilități. Este văduv de doi ani, căsnicia lui nu fusese una tocmai fericită, însă are două fete aflate la vârste delicate, Maria și Irina, cărora le este extrem de dedicat și pe care își dorește să le protejeze de suferința unui eventual atașament față de o altă femeie care nu ar rămâne definitiv în viața lor. Însă destinul are un cu totul alt plan, iar existențele celor doi se întrepătrund întâmplător sau voit pe parcursul lunilor următoare făcându-i să conștientizeze faptul că între ei e mai mult decât o simplă prietenie. Trebuie precizat faptul că autoarea are un talent deosebit în portretizarea personajelor, și nu vorbim doar despre protagoniști. În carte întâlnim o întreagă galerie de personaje secundare care au propria viață, nu se află în carte doar pentru a gravita în jurul Ilenei și al lui Bogdan. Au și ele traume ce trebuie rezolvate, un destin propriu, iar unele dintre ele ar putea avea chiar propria poveste într-o altă carte. „Nu-i ușor să fugi de fericire” este o carte complexă, romantică, dar nu doar atât, cu acțiune, dialoguri incitante și profunde, cu personaje vii alături de care trăiești emoții, suferi, te bucuri și regreți atunci când povestea se termină, dorindu-ți să mai rămâi măcar puțin în lumea lor în care te-au primit cu ușurință încă de la primele rânduri. “M-am bucurat să citesc un roman de dragoste care este mai mult decât atât, un roman cu multiple schimbări de perspectivă, care m-a plimbat prin viețile protagoniștilor ca printr-un labirint pe ale cărui alei simți că te poți pierde definitiv, dar trăiești totuși cu speranța că, în cele din urmă, vor găsi drumul spre ieșirea salvatoare. Laura Frunză scrie cu precizie și nu se abate de la povestea pe care o are de spus, însă o face cu emoție și onestitate în același timp.” (Camelia Cavadia, scriitoare)