Han Kang s-a născut în 1970, în Gwangju, Coreea de Sud și este fiica scriitorului Han Seung-won. A studiat literatura coreeană la Universitatea Yonsei. În 1993 a debutat ca poetă, iar în anul următor a publicat primul roman, în urma câștigării unui concurs literar. De-a lungul timpului, scrierile autoarei au fost premiate și apreciate de public. După publicarea în Coreea de Sud a romanului „Disecție”, în 2014, scriitoarea Han Kang a fost inclusă pe lista neagră a administrației Park Geun-hye. La ordinul președintei Park, fiica fostului dictator militar Park Chung-hee, Ministerul Culturii a realizat o listă în baza căreia aproximativ zece mii de intelectuali coreeni erau excluși din proiectele subvenționate de autorități. Descoperirea acestei liste a dus la proteste care au avut ca rezultat demiterea președintei Park în anul 2017. Romanul „Disecție” este unul extrem de dur și surprinde evenimentele sociale din Gwangju desfășurate în anul 1980, precum și consecințele acestora imediate, dar și la distanță de câteva zeci de ani. Prefața cărții lămurește cititorul mai puțin familiarizat cu istoria recentă a Coreei de Sud, Iolanda Prodan realizând un rezumat cu cele mai importante date. În urma asasinării președintelui Park Chunh-hee, la 26 octombrie 1979, situația politică internă se agravează. În urma închiderii Universității Jeonnam, la 18 mai 1980, studenții se revoltă și încep proteste masive, ocupând sediul Prefecturii din Gwanju. Pentru a izola evenimentul, guvernul trimite forțe militare speciale care trag în manifestanți. Generalul care conduce operațiunile este Chun Doo-Hwan, următorul președinte al Coreei de Sud. Cartea cuprinde șase capitole și un epilog greu de digerat, care zugrăvesc tabloul acelor zile într-un mod zguduitor. Personajul care unește povestirile este Dong-Ho, un elev de liceu, ce își caută prietenul mort în timpul revoltei. Fiecare capitol în parte reprezintă o mărturie a celor care au avut mai mult sau mai puțin legătură cu acesta, iar gândurile și acțiunile surprinse reprezintă o împletire între momentul revoltei și felul în care incidentele petrecute au afectat viața personajelor de-a lungul anilor. Astfel, pe lângă povestea băiatului care își caută prietenul și ajunge să fie și el ucis, scriitoarea ne oferă detalii din prisma sufletului prietenului lui Dong-Ho, care își privește leșul aruncat într-o groapă, printre alte cadavre necunoscute, aflăm apoi mărturisiri ale unor supraviețuitori: un redactor de carte, un prizonier torturat după masacru, o tânără muncitoare abrutizată, mama lui Dong-ho și în final, chiar scriitoarea, ai cărei părinți vânduseră casa pentru a se muta la Seul tocmai familiei lui Dong-ho cu doar câteva luni înainte de masacru. Dincolo de aspectele violente ale povestirilor, cartea surprinde prin modul poetic în care sunt prezentate evenimentele și trăirile personajelor, precum și prin perspectivele variate, cartea fiind narată, pe rând, la persoanele a II-a, I și a III-a. Romanul lui Han Kang se dorește a fi un omagiu adus victimelor și supraviețuitorilor Revoltei din 18 mai 1980, care nu au avut nici voce, dar nici posibilitatea de a se face auziți. În plus, el trebuie privit ca un semnal de alarmă privitor la numeroasele masacre care au marcat istoria diferitelor popoare și care au rămas înconjurate de întrebări fără răspuns, dar și ca un avertisment cu privire la faptul că ignoranța oferă monștrilor teren pentru a se manifesta. “Dacă despic acel moment de revoltă, din pântecele lui vor ieși masacru, tortură, represiune violentă, o brutalitate intensă și rezistentă ce zdrobește și anihilează totul în calea ei. Dar, atâta timp cât ne vom ține ochii deschiși, atâta timp cât vom privi totul în față, vom rezista până la capăt.”