Jacqueline Woodson s-a născut în 1963 în Ohio, Statele Unite. În copilărie și-a dorit să fie profesoară, avocată sau coafeză, iar mai târziu a descoperit pasiunea scrisului. Aceasta a publicat peste treizeci de cărți pentru copii și adolescenți și a primit numeroase premii. Romanul în versuri “Brown Girl” a fost recompensat în anul 2014 cu National Book Award for Young People՚s Literature, de asemenea și alte scrieri ale sale au fost premiate, fiind apreciate și de public, în primul rând pentru temele abordate. “Dacă te apropii” este o carte pentru adolescenți, extrem de sensibilă, care tratează un subiect delicat, și anume rasismul. Jeremiah este un tânăr licean a cărui mare pasiune este baschetul. Originile sale afro-americane nu reprezintă o piedică pentru el, este încrezător, plin de visuri și capacități pentru a și le împlini, însă nu are cum să nu ignore atitudinea celor din jur și precauțiile de care trebuie să ții cont atunci când pielea ta are o nuanță mai închisă. “Dar care era lupta? se tot întreba el. Unde era războiul? Mai târziu, când Jeremiah a văzut un desen animat cu o maimuță jucând baschet s-a simțit rușinat, de parcă maimuța aia era chiar el cumva. Și atunci și-a dat seama că războiul era peste tot în jurul lui. Erau oamenii și reclamele care încercau să-l facă să se simtă ca și cum n-ar fi contat, care încercau să-l facă să creadă că a fi negru e ceva greșit.” Părinții săi sunt celebri, tatăl fiind un renumit regizor, iar mama o scriitoare de succes, însă relația dintre cei doi nu este una exemplară, iar Jeremiah ajunge să locuiască în două case, ceea ce i se pare o situație obositoare. Evadarea o găsește însă pe teren, cu mingea în mâini, alături de gașca sa din Brooklin. Atunci când băiatul este mutat la o școală din Manhattan pentru că vechea școală nu mai corespundea standardelor familiei, Miah o întâlnește pe Ellie, iar între cei doi se naște o iubire de o delicatețe aparte. “Nu-mi puteam lua ochii de la el, de la zâmbetul și părul lui. Nu văzusem asemenea codițe niciodată. Avea păr des, negru, care i se revărsa pe umeri. Voiam să-l aud rostindu-și din nou numele. Preț de o clipă, ne-am uitat unul la altul, dar niciunul nu a spus nimic. Avea un aer familiar, un lucru pe care-l mai văzusem. Am clipit dintr-odată stânjenită și m-am întors cu spatele la el. Apoi Jeremiah s-a ridicat și m-am ridicat și eu. - Păi… la revedere. Cred că… ced că ne mai vedem pe aici, a spus el încet, privindu-mă lung înainte de a se întoarce și a se îmdepărta pe coridor, cu codițele legănându-i-se ușor pe umeri. - Jeremiah, am șoptit, îndepărtându-mă de el. Îi puteam simți numele cum mă împresoară, de parcă m-aș fi învăluit în ceața lui misterioasă, în ceața misterioasă a lui Jeremiah.” Ellie este evreică, cu o mamă care deși ține destul de mult la tradițiile religioase, nu a ezitat să își părăsească fiica de mai multe ori în copilărie. Așadar, lumile în care trăiesc protagoniștii sunt foarte diferite, însă lucrul acesta nu pare să îi îngrijoreze. Povestea celor doi se construiește treptat, Miah și Ellie se descoperă unul pe celălalt și se bucură de sentimentele unice pe care le trăiesc, însă devin tot mai conștienți de existența rasismului și a prejudecăților rasiale, care îi iau cu asalt la tot pasul, dar împreună înfruntă totul cu o deosebită maturitate, în ciuda celor doar cincisprezece ani pe care îi au. „Oamenii se holbau la noi, dar ne prefăceam că nu observăm. Oamenii se holbau mereu. «Simt că mi-a crescut un picior de când am început să ieșim împreună!», a zis odată Miah.” Cartea lui Jacqueline Woodson merită atenția cititorilor, indiferent vârsta lor, pentru mesajul pe care îl transmite, îmbrăcat într-o poveste de o sensibilitate aparte.