Natascha Kampusch s-a născut în anul 1988, la Viena, și este victima uneia dintre cele mai îndelungate și mediatizate răpiri din istoria recentă. Cartea, care redă perioada petrecută în captivitate, este realizată în colaborare cu Heike Gronemeier, redactor de non-ficțiune, și Corinna Milborn, o binecunoscută jurnalistă austriacă. În anul 1988, o fetiță de zece ani este răpită în timp ce era în drum spre școală și ținută prizonieră timp de opt ani și jumătate, într-o pivniță, în beznă, cu hrană la limita supraviețuirii, undeva foarte aproape de Viena. Natascha își propune încă din prima zi să evadeze, lucru pe care reușește să îl facă după ce ani la rând a fost maltratată atât din punct de vedere fizic, cât mai ales psihic. Cartea este o mărturisire completă despre experiența teribilă prin care a fost nevoit să treacă un copil. În paginile acesteia, se îmbină episoade din copilăria Nataschei de dinainte de răpire cu scenele desfășurate în timpul prizonieratului în urma cărora observăm felul în care a marcat-o din punct de vedere psihic ceea ce i s-a întâmplat, relația cu atacatorul său, cum a reușit să rămână pe linia de plutire în ciuda vârstei extrem de fragede, dar și modul uimitor în care societatea te poate trece rapid de la rangul de victimă la rolul de complice. Am reușit să supraviețuiesc îndepărtându-mă în mod subconștient de oroare și separându-mă de ea. Și am învățat, trecând prin aceste experiențe teribile pe care le-am trăit în timpul captivității să fiu puternică. Da, poate am acumulat o forță de care, în libertate, n-aș fi fost vreodată capabilă… Prin această carte am încercat să închei cel mai lung și întunecat capitol din viața mea de până acum. Sunt profund ușurată că am găsit cuvinte pentru tot ceea ce era contradictoriu și de nerostit. Văzând această mărturisire tipărită mă ajută să privesc cu încredere înainte. Căci ceea ce am trăit mi-a dat totodată și forță: am supraviețuit captivității din temniță, m-am eliberat de una singură și am rămas în picioare. Abia acum, după aceste rânduri scrise, pot trage linie și pot spune cu adevărat: sunt liberă. Cartea este tulburătoare și extrem de captivantă, cititorul trăind alături de Natascha experiențele sale traumatizante, cu atât mai mult cu cât acestea au avut loc în realitate și nu sunt plăsmuirile imaginației. Profundă, onestă și absolut lipsită de autocompătimire… Natascha Kampusch este remarcabilă nu doar pentru curajul cu care povestește chinurile prin care a trecut, ci și, mai ales, pentru forța lăuntrică ce răzbate din mărturia ei și care s-a dovedit în final de neînvins. - Sunday Times Povestea Nataschei Kampusch a fost ecranizată în anul 2013.