Catherine Ryan Hyde s-a născut în anul 1955, la New York. În literatură s-a remarcat cu romanul “Dă mai departe”, apărut în anul 1999 și tradus apoi în peste douăzeci de limbi. Multe dintre romanele sale ulterioare au devenit bestselleruri. Autoarea a abordat și proza scurtă, creațiile sale fiind nominalizate la Best American Short Stories, The O. Henry Awards și The Pushcart Prize. „Acolo unde te-am găsit” este o carte profundă și tulburătoare, care abordează o temă delicată, și anume capacitatea adulților de a gestiona vârsta dificilă a adolescenței. Romanul urmărește parcursul a două personaje ale căror vieți se întrepătrund - bătrânul Nathan McCann și Nate, un copil părăsit de mama sa imediat după naștere. Întâmplător, acesta este găsit în pădure de către Nathan, ce se afla la vânătoare alături de câinele său, iar din acel moment se creează o legătură indestructibilă între cei doi, alimentată mai ales de personajul adult, în ciuda faptului că cei doi duc o bună perioadă de timp existențe separate. Micul Nate crește alături de bunica sa maternă, iar lui Nathan nu îi rămâne altceva de făcut decât să îi ofere la fiecare aniversare și Crăciun câte un dar, fiindu-i prezentat copilului drept o entitate, „bărbatul care l-a găsit în pădure” și care nu își arată niciodată chipul. Atunci când lucrurile capătă sensuri lumești, iar Nate află întâmplător adevărul despre abandonul din pădure, comportamentul său se schimbă, devenind un adolescent revoltat al cărui singur scop pare să fie acela de a nu respecta nicio regulă. Depășită de situație, bunica și aduce nepotul la ușa salvatorului său din copilărie, care își exprimase în trecut dorința de a-l cunoaște pe Nate la un moment dat, scenă cu care începe procesul devenirii tânărului. Nathan este un personaj special, un om extrem de cumpătat, înțelept, care abordează cu calm orice conflict și care nu îi rezolvă problemele băiatului certat cu legea, cu lumea din jur și cu el însuși, ci îl ajută să le conștientizeze. Punctul forte al cărții este tocmai acest personaj, care nu doar că se dovedește a fi capabil de o iubire necondiționată față de copilul apărut de nicăieri în viața lui, ci este înzestrat și cu o răbdare excepțională, capabilă să modeleze în stâncă. În mijlocul oamenilor care vin și pleacă, Nathan rămâne pentru Nate stâlpul de care adolescentul are nevoie pentru a nu se prăbuși și care nu îl va părăsi niciodată, în ciuda nenumăratelor situații ce îl pun parcă la încercare. Romanul este o lecție pentru cei care îl citesc, dovedind că oricine are nevoie de oameni implicați în jur pentru a supraviețui și pentru a-și găsi calea în viață. „La spital, două angajate de la camera de gardă intrară parcă într-o stare febrilă, făcând mișcări rapide și aproape spasmodice când văzură ce ținea Nathan în brațe. Așezară copilul pe o targă, ca pe o așchie în mijlocul unui ocean, și desfăcură puloverul în care era înfășurat. Nathan văzu că era băiat. Un băiețel care mai avea încă urmele cordonului ombilical, ca pe o emblemă a inocenței.”