Evgheni Vodolazkin s-a născut în 1964 la Kiev. Este doctor în științe filologice, specialist în literatură rusă veche. Pe lângă nenumărate lucrări științifice, Vodolazkin se remarcă prin romanele sale, „Soloviov și Larionov” și „Laur” foarte bine primite de public și de critica literară, fiind distinse cu numeroase premii. „Aviatorul” a fost publicat în 2016 și tradus în limba română în 2017. Subiectul cărții îl are în prim-plan pe Innokenti Platonov, un bărbat ce devine produsul unui experiment de la începutul secolului XX. Fără să fie aviator, acesta săvârșește un zbor extrem, în urma căruia ajunge ca deținut pe o insulă înghețată din nordul Rusiei, fiind criogenat. Este readus la viață la sfârșitul secolului XX, însă suferă de o pierdere completă a memoriei. Doctorul îl sfătuiește să țină un jurnal unde să își noteze atât experiențele cotidiene, cât și amintirile ce îi revin în minte. Jurnalul lui Platonov devine astfel un fascinant caleidoscop de imagini, chipuri, cuvinte care sfârșesc prin a reconstitui povestea vieții tânărului. Eroul lui Vodolazkin recompune istoria așa cum a trăit-o și a simțit-o el, iar cititorul va avea parte de emoții, nostalgii și trăiri intense. Treptat vom citi despre Sankt Petersburgul din primii ani ai secolului XX, despre copilărie, școală, prima iubire, dar și despre Revoluția din 1917, iar în final despre experiența din lagăr. În paralel vom afla detalii și despre impactul pe care tehnologia modernă și evoluția societății îl au asupra protagonistului. De asemenea, sensibilitatea romanului este construită și prin cele două povești de iubire pe care le trăiește eroul, Anastasia și Nastia fiind cele două femei care îi marchează existența lui Innokenti. “«Aviatorul» e în primul rând o carte despre atributele schimbătoare ale istoriei și despre imposibilitatea de a conserva și a face să dăinuie trecutul. Nu a fost încă descoperit azotul lichid care să păstreze sunetele, mirosurile și limba lumii dispărute. Nu întâmplător sunt ignorate atât de demonstrativ în roman «evenimentele istorice», din care rămân numai niște fulgi răzleți de zăpadă, căzuți pe gulerul pictorului începător, în octombrie 1917.”