Născută în Michigan, într-o familie de artiști, iubitori de carte și de muzică, Ruta Sepetys este o autoare de ficțiune istorică apreciată în toată lumea. Romanele “Printre tonuri cenușii” și „O mare de lacrimi” au fost nominalizate la Carnegie Medal, publicate în peste patruzeci de țări și traduse în peste treizeci de limbi. „O mare de lacrimi” prezintă un fapt istoric de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, și anume scufundarea vasului german Wilhelm Gustloff în Marea Baltică de către un submarin sovietic. Nava transporta la data de 30 ianuarie 1945 peste zece mii de oameni, toți refugiați din calea Armatei Roșii. Dintre aceștia, peste nouă mii au pierit în apele înghețate, mai mult de jumătate fiind copii. Deși este considerat unul dedicat adolescenților, romanul poate fi citit și apreciat la adevărata sa valoare și de către publicul adult. Cartea împletește poveștile a patru tineri: Joana, Emilia, Florian și Alfred. Fiecare dintre aceștia are propria viață, cu dramele personale, pe care ajungem să le cunoaștem odată ce destinele lor se împletesc. Joana este amintită încă din romanul „Printre tonuri cenușii”, fiind verișoara Linei, personajul principal al binecunoscutei cărți. Tânăra asistentă medicală reușise să fugă din Lituania, grație familiei Linei, motiv pentru care are mustrări de conștiință pentru cei care au rămas acasă și care au fost deportați ulterior în Siberia, acuzați fiind că s-au implicat în refugierea rudelor. Fata își face cu seriozitate datoria, îi ajută pe cei din grupul ei și pe alții care li se alătură, este un fel de lider nenumit datorită maturității, puterii și lucidității de care dă dovadă în momente de o duritate extremă. În drumul pe care îl parcurge spre mare, căutând libertatea alături de alți patru mii de oameni, Joana îl întâlnește pe Florian, un tânăr artist care obișnuia să restaureze opere de artă și care, după ce află că maestrul pe lângă care lucra fura de fapt diverse lucrări valoroase ale diferitelor țări pe care Germania și le însușea, se hotărăște să riște tot și să îl priveze astfel pe Hitler de piesa pe care acesta o aprecia cel mai mult. Rănit fiind, Florian este ajutat de Joana, iar cei doi ajung treptat să se apropie, să se cunoască, să se sprijine și, inevitabil, să se îndrăgostească unul de altul. Alături de Florian, vine în grup și Emilia, o fată poloneză de cincisprezece ani, care îl privește pe tânărul prusac ca pe un erou, un cavaler care o poate apăra mereu de răul lumii. Fata decide astfel să nu se mai despartă de acesta și îl urmărește permanent, deși Florian se simte deseori incomodat. Fata poartă cu ea un secret, iar soarta crudă a acesteia va înduioșa cu siguranță inima oricărui cititor. Alfred este un tânăr marinar neamț, cu grave probleme psihice, pe care ajungem să îl descoperim treptat și care șochează prin atitudinea lui. Acesta va juca un rol important în viețile celorlalți tineri, în ciuda faptului că intențiile sale nu sunt tocmai nobile. După ce înfruntă obstacolele unei ierni nemiloase și gloanțele care îi așteaptă la orice pas, ajunși pe vas, s-ar putea spune că libertatea acestora e cât se poate de aproape, însă lucrurile, din nefericire, nu stau tocmai așa. Războiul și ororile sale, victimele nevinovate, oameni de naționalități diferite, aflați la limita dezumanizării în goana lor pentru supraviețuire, monstruozitatea unor decizii, panica, teroarea, situațiile limită fac din acest roman unul tulburător, care atrage atenția, într-un mod unic, asupra unui aspect istoric mult prea puțin cunoscut.