Frederick Douglas a trăit între 1818-1895 și a fost un important reformator social, aboliționist, orator, scriitor și om de stat afro-american. Volumul „Viața unui sclav american” este prima sa carte, o autobiografie care prezintă anii de sclavie ai acestuia. Viața dramatică și experiențele teribile prin care a trecut cel care s-a născut sclav reprezintă subiectul acestui roman. Cititorul va afla despre tratamentul inuman aplicat sclavilor, despre periplul său pe la mai mulți stăpâni, fiind închiriat diferiților oameni cu stare de către proprietarul său, dar și despre șansa pe care a avut-o să învețe să citească. Acest lucru extrem de important îl va face diferit de ceilalți sclavi, îi va deschide mintea și îi va alimenta dorința sa de a evada. Reușește să scape în mod dramatic, după ce urmează un plan îndelung conceput și devine vocea celor mulți, atât prin ceea ce publică, cât mai ales prin discursurile sale aboliționiste. “Viața unui sclav american” este publicată în 1845 de Biroul antiscalavagist din Boston. Tirajul inițial cuprinde 5000 de exemplare care se vând în patru luni. După desființarea sclaviei, atunci când Douglas devine cu adevărat un om liber, continuă să lupte pentru drepturile celor de culoare, dar și pentru drepturile femeilor, până la sfârșitul vieții sale. “În experiența mea de sclav, atunci când situația mea se îmbunătățea, în loc să-mi crească mulțumirea, îmi creștea doar dorința de a fi liber și mă apucam să făuresc planuri de câștigare a libertății. Am văzut că numai sclavul care nu gândește poate fi mulțumit. Trebuie să îi întuneci viziunea morală și intelectuală și să anihilezi pe cât se poate puterea lui de raționare. El nu trebuie să vadă nicio neregulă în sclavie; trebuie să-l faci să creadă că sclavia e dreaptă; și poți să faci asta doar atunci când nu mai e om.”