John Maxwell Coetzee s-a născut în anul 1940, în Cape Town, Africa de Sud. Studiază în domeniile literaturii engleze și matematicii, apoi se mută în Anglia, unde activează ca programator. Din 2002 trăiește în Australia, iar în 2003 i se atribuie Premiul Nobel pentru literatură. Activitatea sa ca scriitor este una bogată, printre cele mai cunoscute și apreciate romane numărându-se “Așteptându-i pe barbari”, apărut în 1980 și „Foe”, publicat în anul 1986. În romanul „Foe”, autorul prezintă într-o viziune proprie istorisirea naufragiului pe care a realizat-o Daniel Defoe în 1719, în scrierea sa, „Robinson Crusoe”. J. M. Coetzee rescrie povestea din perspectiva lui Susan Barton, care îl caută pe omul de litere Daniel Foe pentru a o ajuta să transpună pe hârtie aventura pe care acesta a trăit-o cu ceva timp în urmă. Aflată la bordul unui vas al cărui echipaj se revoltă, Susan Barton este lăsată în derivă pe mare, într-o barcă unde se mai află trupul neînsuflețit al căpitanului, ucis în timpul confruntării. După mai multe zile, ajung pe o insulă pustie, unde îl întâlnește pe Cruso (de data asta fără „e”) și pe Vineri, sluga acestuia. Cei trei conviețuiesc pe insulă până când sunt salvați de un echipaj al unei corăbii. Cruso moare în timpul călătoriei, iar Susan merge împreună cu Vineri în Anglia, unde îl caută pe Daniel Foe. După ce ajung în lumea civilizată însă, aceasta are de înfruntat obstacolele și prejudecățile unei societăți de la 1720, care îl consideră pe Vineri sclav și pe ea o femeie de moravuri ușoare, ce a conviețuit cu un bărbat necunoscut. „J. M. Coetzee a scris un roman superb, despre evenimentele din «Robinson Crusoe», pe care le-a înfățișat dintr-o perspectivă cu totul originală.” (New York Times) „Romanul lui J. M. Coetzee este în același timp o variantă a lui «Robinson Crusoe» și o subtilă parabolă despre artă și viață. Relațiile dintre personaje sunt o alegorie a ordinii sociale nedrepte care otrăvește Africa de Sud, țara natală a autorului.” (Publishers Weekly)