Marc Levy este un cunoscut autor contemporan, născut la Paris, în 1961. Cărțile sale au fost traduse în 47 de limbi, devenind bestseller-uri în majoritatea țărilor unde au apărut. Romanul „Ea & el” este o comedie romantică savuroasă, în care facem cunoștință cu Paul, Mia și povestea lor de iubire. Paul este un romancier american care cunoaște un succes fulminant și bulversant pentru el cu primul său roman, care ajunge fără voia lui în mâinile unui editor. Fire introvertită, acesta hotărăște să se retragă în Franța. După șapte ani, Paul se află tot în Marais. Mai scrisese încă cinci romane, însă acestea s-au bucurat de apreciere doar în țările asiatice. De altfel, are și o idilă cu traducătoarea în coreeană a cărților sale, cu care însă se vede extrem de rar. Paul se pregătește să plece în Seul pentru o sesiune de întâlniri cu cititorii săi, organizată de editor, când prietenii săi, Arthur și Lauren, vin în Franța în vacanță. Temându-se ca nu cumva Paul să rămână definitiv în Coreea, aceștia îi organizează o întâlnire pentru găsirea unei partenere potrivite, fără să îl anunțe pe Paul. Între timp facem cunoștință cu Mia, o actriță englezoaică faimoasă. Dezamăgită de soțul ei, care o înșelase, aceasta se hotărăște să meargă în Franța, la o prietenă. Întâmplător accesează un site de întâlniri și astfel ajunge să îl cunoască pe Paul, fără să își dezvăluie adevărata identitate. Comicul de situație, de asemenea limbajul savuros fac din această carte o lectură ușoară și agreabilă. Scopul cărții este acela de a demonstra faptul că cei cărora le este menit să se întâlnească se vor întâlni cu siguranță, iar poveștile de viață pot avea finaluri fericite ca cele din romane. „Ce rost are să joci, să scrii, să pictezi ori să sculptezi, să-ți asumi asemenea riscuri, dacă nu pentru a-i face fericiți pe ceilalți? Să storci lacrimi prin casele oamenilor, pentru că e mai valorizant așa? Știi ce-ți trebuie ca să iei un Oscar în zilele noastre? Să-ți fi pierdut brațele sau picioarele, pe taică-tău sau pe maică-ta, iar toate patru la un loc ar fi și mai bine. O doză îndesată de nenorocire, de sordid, de josnicii care să smulgă hohote de plâns și lumea te vede genial, dar nici nu se uită la tine dacă o faci să râdă sau să viseze. Mi s-a luat de hegemonia culturală a marasmului. Așa că romanul dumitale o să se termine bine și cu asta, basta!”