“Mihai Eminescu (1850 – 1889) este cea mai importantă figură a literaturii române din secolul al XIX-lea și autorul cu cea mai mare influență asupra creației literare din secolul ce i-a urmat. O personalitate care a făcut epocă, acea epocă pe care istoriile literare și manualele o numesc, pe drept cuvânt, a «marilor clasici». Puternica înrâurire a poetului, la îndemnul căruia au început să scrie cei doi prieteni ai săi, Slavici și Creangă, a făcut ca literatura română să cunoască, la sfârșit de secol XIX, momentul ei de clasicitate. La scurtă vreme după moartea sa, și nu fără legătură cu mărturiile contemporanilor ce făcuseră din extrema suferință a vieții și din «nebunia poetului» un fundal pentru lectura poeziei sale, figura lui Eminescu a căpătat dimensiuni mitice, iar poezia sa a devenit, în mentalul colectiv al românilor, Poezia însăși. Foarte curând a fost recunoscut drept «poet național», iar editarea operei sale a reprezentat una dintre cele mai mari provocări pentru filologia românească. Titu Maiorescu a alcătuit și a pus în circulație, în 1883, o foarte inspirat alcătuită ediție de consacrare. În anii ՚30 ai secolului trecut, Perpessicius a inițiat ediția științifică de «Opere», un act cultural unic la noi, continuat și dus la capăt, până în anii ՚80 de o echipă a Muzeului Literaturii Române, condusă de Petru Creția și D. Vatamaniuc.” – se afirmă în deschiderea volumului “Eminescu – Versuri din manuscrise”, pe care îl prezentăm publicului cititor cu ocazia împlinirii a 167 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu. Volumul de față cuprinde o serie de poezii mai puțin cunoscute, postume, pe care Perpessicius le-a preluat din manuscris pentru ediția „Opere”, dar care nu au fost valorificate pentru publicul larg până în prezent. Așadar, o ediție inedită de versuri eminesciene, apărută la editura Humanitas, în anul 2015.