Yasunari Kawabata s-a născut în 1899, la Osaka. A absolvit Universitatea Imperială din Tōkyō, debutând în 1925. A devenit cunoscut odată cu publicarea nuvelei “Dansatoarea din Izu”, iar în 1948 și-a câștigat notorietatea cu romanul „Țara zăpezilor”. Este primul scriitor japonez care a câștigat un Premiu Nobel, în 1968 pentru “măiestria lui literară, care exprimă cu mare sensibilitate esența spiritului japonez”. S-a sinucis în 1972, la doi ani de la moartea prietenului său, scriitorul Yukio Mishima. Romanul „Păpădiile”, apărut postum, prezintă povestea tinerei Ineko, o fată oarbă ca urmare a unei afecțiuni ciudate, cu manifestare sporadică. Boala a debutat în adolescență, iar acum o împiedică să îl vadă pe iubitul ei, Hisano. Cecitatea corporală, afecțiunea de care suferă Ineko, se manifestă prin incapacitatea de a vedea, în anumite momente, părți diverse ale trupului interlocutorilor.