Evgheni Vodolazkin s-a născut în 1964 la Kiev, unde și-a făcut studiile universitare. Specialist în literatură rusă veche și medievistică occidentală, este realizatorul a numeroase studii științifice apreciate, activitatea sa în domeniul cercetării fiind dublată de cea de scriitor. Debutează în anul 2005 cu romanul “Răpirea Europei”, iar în 2009 publică romanul „Soloviov și Larionov”, care se bucură de succes, fiind nominalizat la premiile Andrei Belîi și Bolșaia Kniga (Marea Carte). În 2012 publică, de asemenea, romanul “Laur”, câștigător a numeroase premii, apreciat atât în Rusia, cât și în alte țări, opera sa fiind tradusă în peste douăzeci de limbi. Soloviov este un tânăr cercetător care studiază viața cunoscutului general Larionov, comandant în Armata Albă în timpul Războiului Civil din Rusia. Povestea lui Larionov este un pretext de a prezenta personalități din istoria Rusiei, evenimente notabile, faptele reale fiind deseori împletite cu cele fictive, ceea ce transformă romanul lui Vodolazkin într-o operă pseudoistorică. Romanul este redactat pe două planuri, pe de o parte se prezintă personalitatea lui Larionov, pe de altă parte viața cercetătorului Soloviov, și ea atrăgătoare și incitantă. “Generalul Larionov, simbol al tuturor generalilor Armatei Albe, reușește să transforme înfrângerea pe câmpul de luptă într-o victorie morală: el organizează salvarea unui număr de oameni fugiți în Crimeea din fața Armatei Roșii. Cercetarea lui Soloviov, desfășurată în Crimeea zilelor noastre, se ramifică într-o povestire polițistă și una de dragoste. Adevărul științific devine pentru cercetător adevăr existențial, iar prin intermediul figurii generalului țarist eroul lui Vodolazkin reface punțile către vechea Rusie pierdută și se regăsește pe sine.” (Agora)