Adriana Săftoiu a fost jurnalist, purtător de cuvânt al Guvernului Radu Vasile, consilier al Președintelui României, purtător de cuvânt al Administrației Prezidențiale, membru în Parlamentul României, fiind în prezent managerul propriei firme de P.R. Volumul “Cronică de Cotroceni” cuprinde secvențe din perioada în care autoarea a lucrat cu Traian Băsescu. După o colaborare de 10 ani cu fostul președinte al României, pe 22 martie 2007 decide să demisioneze din funcția de consilier prezidențial. Cartea oferă o privire în spatele ușilor închise dezvăluind situații inedite în care s-a aflat fostul președinte al României, crizele politice și de imagine prin care a trecut, dar și o parte din soluțiile identificate și puse în practică de consilierii prezidențiali. “Politica se desfășoară sub ochii noștri, în perimetrul nostru. Marchează vieți, destine, traiectorii de țară. Nici un om politic nu e rău de unul singur. Și nici nu devine bun de unul singur. În jurul lui sunt oameni care alcătuiesc tot felul de instituții: de la partide, la instituțiile de forță. Iar acești oameni contribuie decisiv la modul în care își manifestă puterea cel care deține cele mai importante funcții în stat” – spune autoarea în partea introductivă a volumului – mărturisind în același timp că odată ce a decis să scrie această carte a apelat la “Caietul Albastru” unde și-a notat de-a lungul timpului impresii, întâmplări, evenimente. Printre scenele descrise de Adriana Săftoiu se află vizitele pe care Traian Băsescu le-a efectuat în străinătate, din delegația română făcând parte la acea data și Elena Udrea. “Picanteriile”, vânate de presa din România, sunt descrise simplu, dar cu prezentarea contextului și a personajelor reale. Totodată, volumul cuprinde discuții dintre Traian Băsescu și Adriana Săftoiu pe anumite teme, în contexte diferite, dar fără a intra prea mult în dezvăluiri. Evenimentele se îmbină cu reflecțiile autoarei despre politică și liderii politici cu care a intrat în contact. “Nu am scris un letopiseț. Am legat evenimentele într-un joc al memoriei în care am urmărit o diacronie a relevanței” – Adriana Săftoiu