Simone de Beauvoir s-a născut la Paris în 1908. A fost eseistă, scriitoare, de asemenea o figură marcantă a existențialismului și a feminismului în Franța, militantă a mișcării intelectuale contestatare de după al Doilea Război Mondial. În timpul facultății l-a cunoscut pe Jean Paul Sartre. Relația dintre cei doi a durat întreaga lor viață, Sartre considerând că Simone a fost iubirea lui „necesară”, în contrast cu iubirile „contingente” trăite de amândoi. “Memoriile unei fete cuminți” este un volum autobiografic al autoarei și surprinde povestea vieții acesteia din copilărie până la 21 de ani, când devine studentă la Sorbona. Cartea reprezintă mărturisirea “unei fete cuminți” care a avut îndrăzneala să se desprindă de mediul convențional în care crescuse, pentru a gândi pe cont propriu. Rândurile acestei cărți demonstrează faptul că Simone de Beauvoir a știut întotdeauna ce își dorește de la viață, nu s-a abătut de la drumul ei și i-a surprins pe cei din jur cu alegerile făcute. Amintirile din copilărie ale autoarei, atitudinea fetiței față de lumea înconjurătoare, apariția întrebărilor cu tentă filosofică încă de la o vârstă fragedă demonstrează personalitatea aparte a celei ce avea să devină scriitoarea de mai târziu. Micuța Simone gândea, spre exemplu, că tot crescând va veni ziua în care nu va mai putea sta pe genunchii mamei. “Brusc, viitorul prindea contur, urma să mă transforme într-o altă ființă, care spunea eu fără a mai fi eu.” Relația cu părinții, regulile familiei, școala, prietenele din copilărie, religia, dreptul la intimitate, cărțile, iubirea, preocuparea pentru cultură și educație a familiei sale, scrisul, filosofia – pasiunea dintotdeauna a lui de Beauvoir, toate acestea sunt tratate în paginile romanului autobiografic. Pe lângă realizarea portretului autoarei, volumul este valoros deoarece aduce în fața cititorului începutul de secol XX, fiind în esență un document al unei epoci.