Daniel Keyes este un autor american cunoscut în primul rând datorită romanului “Flori pentru Algernon” apărut în 1966 și premiat în același an cu Nebula Award. Cartea a fost tradusă în numeroase limbi, a fost studiată în școli și universități, înregistrată audio în lectura autorului, a fost ecranizată, primind Oscarul pentru cea mai bună interpretare masculină, a avut numeroase adaptări pentru teatru și televiziune. Algernon este un șoricel de laborator pe care se fac teste și care devine foarte inteligent și rezolvă cu rapiditate labirinturi uimindu-i pe profesori. Charlie Gordon este un tânăr de aproximativ treizeci de ani, care este retardat mintal, nu înțelege lumea din jur, însă suferă din cauza modului în care este tratat de ceilalți și decide să se ofere voluntar pentru a fi operat de profesorii care l-au operat și pe Algernon, fiindcă speră să devină mai inteligent decât șoricelul și să îl învingă în rezolvarea labirinturilor. Cartea este scrisă sub formă de procese ale evoluției lui Charlie pe care le redactează el însuși, inițial cu un scris greu de înțeles, agramat, incoerent, care se transformă pe parcurs în adevărate documente științifice deoarece experimentul reușește și personajul devine extrem de inteligent. În paralel sunt prezentate și aspecte din copilăria lui Charlie, cutremurătoare pentru cititor, deoarece familia nu acceptă handicapul copilului și îl tratează inuman fără a face cel mai mic efort pentru a-l ajuta să își depășească propria condiție. Din nefericire experimentul eșuează după un timp și Charlie involuează, se întoarce la starea inițială, nu înainte de a contribui la dezvoltarea științei, de a-și vizita părinții divorțați, de a simți superioritatea în fața tuturor și de a trăi o scurtă poveste de dragoste cu Alice, profesoara care îl învață să scrie și să citească. Romanul oferă cititorilor o poveste profundă care înduioșează, dar stârnește în același timp și sentimente de revoltă, oferind oamenilor un prilej de reflecție asupra vieții celor cu dizabilități mintale.