James Patterson este un scriitor american, născut în anul 1947 și care s-a remarcat în primul rând prin romanele sale thriller, seria celebrului detectiv Alex Cross numărându-se printre acestea. “Prima iubire” este însă un roman de dragoste, adolescentin, singurul de acest tip scris de autor, care este inspirat dintr-o nefericită experiență personală a scriitorului, așa cum reiese din dedicația care deschide cartea. Romanul este unul atractiv, captivant, memorabil și plin de aventură. Doi adolescenți, Axi și Robinson, hotărăsc, la propunerea fetei, să părăsească monotonul orășel în care locuiesc și să aibă parte de o călătorie de neuitat. Axi Moore este o fată bună, conștiincioasă, însă lumea ei se întoarce pe dos atunci când sora ei mai mică moare, iar mama o părăsește, rămânând astfel doar cu un tată care își varsă amărăciunea în alcool. Singurul sprijin moral al acesteia este Robinson, un băiat de care este îndrăgostită în secret, care îi este cel mai bun prieten și care acceptă cu seninătate propunerea fetei. “Prima iubire” este o aventură frumoasă, o poveste despre doi adolescenți aflați în căutarea bucuriei, a libertății și a speranței. O carte care ne arată că “cel mai important lucru din lume e să știi cum să-i aparții altcuiva.” O poveste care ne aduce aminte printre zâmbete și lacrimi, cât de fragilă este viața și cât de minunat este să iubești. Călătoria le oferă celor doi șansa să trăiască momente memorabile, să își depășească limitele, să se descopere, să își transforme visele în realitate. În a doua parte a cărții evenimentele iau o turnură dramatică, viața însăși se transformă într-un test pe care cei doi îndrăgostiți se vor lupta să-l treacă. Romanul devine astfel o lecție frumoasă pentru toți cititorii, indiferent de etapa vieții în care aceștia se află. James Patterson scrie așadar o poveste extrem de emoționantă, din nevoia de a păstra vii amintirile dragi lui: „Scrie despre noi, a insistat Robinson. Spune-ne povestea. Și asta am și făcut: am spus povestea noastră. O aveți acum în mâini. Mi-aș fi dorit doar s-o fi putut spune mai bine. Căci cum ați putea, din cuvintele mele banale și simple, să cunoașteți bucuria pe care am resimțit-o când s-a aruncat Robinson în piscina aia din Los Angeles, când ne-am dat cu sania pe nisipul auriu al Marilor Dune? Cum ați putea să înțelegeți ce-a însemnat Robinson pentru mine?”