Jane Austen s-a născut la Stevenson, comitatul Hampshire, în 1775. Este autoarea unor romane foarte cunoscute în literatura universală, cum ar fi: „Rațiune și simțire”, „Mândrie și prejudecată”, „Parcul Mansfield”, sau „Persuasiune”, un roman terminat în 1816, cu doar un an înainte ca aceasta să moară. “Emma” este un roman scris în stilul cunoscut al lui Jane Austen, fără o acțiune intensă, însă cu multe detalii despre societatea din Anglia secolului al XIX-lea. Romanul are în centrul său o tânără fată bogată, Emma, care nu este interesată să se mărite, însă are drept pasiune “aranjarea” altor căsătorii. “Emma Woodhouse, frumoasă, deșteaptă, bogată, cu un cămin minunat și o fire veselă, părea să facă parte dintre aleșii sorții. Trecuseră douăzeci și unu de ani de când era pe lume și puține lucruri o mâhniseră sau îi răniseră mândria.” Toate aceste calități etalate chiar la începutul romanului se dovedesc a nu fi chiar reale. Tânăra domnișoară este de fapt mândră, răsfățată și prea încrezătoare în forțele proprii. Fără să se gândească la sentimentele celorlalți, acționează după propriile convingeri, uneori doar pentru distracție. Astfel se întâmplă atunci când încearcă să o îndepărteze pe Harriet Smith de bărbatul potrivit acesteia, fermierul Robert Martin, și să îi organizeze o căsătorie cu vicarul, Mr. Elton. Însă lucrurile iau o altă turnură deoarece Elton o dorește pe Emma, nu pe Harriet, iar Emma însăși ajunge să se îndrăgostească, deși era convinsă că nu va trăi niciodată astfel de sentimente. Pe lângă povestea tinerei fete, cartea este valoroasă și datorită modului în care autoarea surprinde aspecte ale societății aristocrate, cu viciile și moravurile acesteia, la care se adaugă și episoade din viața comitatului. “Mai mult decât un roman de dragoste și / sau căsătorie – deși atât una, cât și cealaltă sunt subiectele predilecte ale lui Jane Austen -, „Emma” este romanul unei „ucenicii”, al unei modelări de sine treptate, prin recunoașterea personalității și năzuințelor celorlalți.” (Ecaterina Ion)