Javier Marías este membru al Academiei Spaniole de Limbă, traducător și autor a numeroase volume, apărute în peste 44 de țări și distinse cu prestigioase premii. Romanul “Inimă atât de albă” a fost publicat în anul 1992 și s-a bucurat de un succes fulminant nu numai în Spania, unde în doi ani atinge cifra record de 15 ediții, fiind distins cu Premiul Criticii (1993), dar și în străinătate: în Franța – Premiul Fémina (1996), Marea Britanie, Germania (cel mai vândut roman străin al anului 1996), Italia, Austria, Grecia, Portugalia, Brazilia, Suedia, Danemarca, Irlanda (Premiul IMPAC, 1997). Romanul este unul complex, care oferă cititorului numeroase teme de meditație, cu fraze ample, reflexive, dialog puțin, însă extrem de profund. Cartea începe cu o sinucidere a unei tinere, care are loc la o săptămână după nunta acesteia, și pare să aibă o intrigă polițistă, cu un ritm alert, care însă se domolește și se transformă într-o serie de gânduri exprimate de personajul principal al cărții, Juan, nepotul celei care își luase viața cu mai mult timp în urmă. Juan este proaspăt căsătorit cu Luisa și încearcă să ignore evenimentele din trecutul tatălui său și modul în care acestea i-au influențat propria viață. Ranz fusese căsătorit de mai multe ori, cea de-a doua soție fiind Teresa, sora mamei lui Juan, femeia care își luase viața la doar o săptămână de la nunta cu cel care mai târziu avea sa fie tatăl tânărului. Ignoranța este una dintre temele abordate de autor în roman. Juan pare să conștientizeze transformarea pe care o aduce căsătoria în viața sa, sau aspectele secrete ale existenței tatălui său, dar le ignoră până la un moment dat. “A te naște depinde de o mișcare întâmplătoare, de o frază spusă de un necunoscut în celălalt capăt al lumii… fiecare pas făcut și fiecare cuvânt rostit de orice om în orice împrejurare… are consecințele inimaginabile care-l afectează pe cel care nu ne cunoaște, pe cel care nu s-a născut sau nu știe că va trebui să ne suporte…”