“Copilărie” este primul volum al trilogiei "Scene de viață provincială”, romanul autobiografic al scriitorului de origine sud-africană J. M. Coetzee. Celelalte două volume poartă numele “Tinerețe” și “Miezul vieții”, titlurile fiind elocvente pentru ceea ce dorește autorul să surprindă în paginile acestora. Romanul “Copilărie” surprinde primii ani de viață ai băiatului care trăiește în Africa de Sud a anilor ՚50. Viața copilului nu este spectaculoasă, nu există nimic care să îi umbrească copilăria, totuși mutarea în provincie împreună cu familia sa, școala nouă, colegii, regulile devin provocări pentru copilul care dorește să fie cel mai bun din clasă și care alege, din orgoliu, să fie singur. Lipsa de comunicare îi dezvoltă spiritul de observator, iar copilul vede problemele politice, sociale, discriminatorii, etnice, pe care ulterior, adultul Coetzee le rememorează în paginile volumului într-un stil ironic și ușor acid față de întâmplările din acei ani. Cartea este scrisă la persoana a III-a, limbajul este unul accesibil și prezintă copilăria de pe străzile Africii de Sud, mai întâi din orașul Worcester și apoi din Cape Town, precum și vacanțele petrecute la fermele rudelor sud-africane. Una dintre principalele teme abordate în paginile acestor memorii este discriminarea etnică, atitudinea “albilor” care se considerau superiori celor “de culoare”, indiferent de statutul social al celor din urmă. Edificatoare în acest sens este o scenă surprinsă spre finalul romanului, atunci când familia Coetzee primește vizita unui cămătar „de culoare”, un anume domn Golding, care nu se lasă înduplecat și nu este impresionat de pregătirile speciale făcute pentru el. După ce își bea ceaiul în salonul destinat tuturor vizitatorilor, el își cere banii. Urmează discuția, după plecarea cămătarului, despre ce ar trebui să facă cu ceașca din care acesta a băut ceai. Conform obiceiului, acesta ar fi trebuit spartă. Deși nu crede în această practică, mama spală totuși ceașca cu hipoclorit. Pe lângă această problemă a societății, cartea abordează și modul în care copilul de zece ani intră în contact cu viața și începe să își pună o serie de întrebări în legătură cu existența, cu Dumnezeu, cu iubirea, uneori amuzante, alteori surprinzătoare.