Scott Fitzgerald a trăit între 1896 și 1940. Autor american, a publicat primul său roman, „Dincoace de Paradis”, în 1920. S-a bucurat de la început de popularitate și recunoaștere critică, însă adevăratul succes l-a cunoscut cu romanul „Marele Gatsby”, apărut în 1925, considerat al doilea mare roman în limba engleză al secolului XX, după „Ulise” de James Joyce. Rămâne și după succesul înregistrat cu această carte un autor prolific, realizând numeroase alte scrieri – romane, nuvele sau povestiri. „Marele Gatsby” prezintă, din perspectiva personajului Nick Carraway, povestea lui James Gats, care se va transforma în Jay Gatsby. Acesta și-a propus să depășească obstacolele financiare care l-au privat în tinerețea sa de iubirea unei tinere pe nume Daisy, aceasta fiind verișoara lui Nick. Când Gatsby devine vecinul acestuia din urmă, cititorul va afla povestea din trecutul lui Jay, dar și modul în care acesta s-a transformat dintr-un student sărac într-un gangster, traficant de băuturi alcoolice, devenind apoi milionar. Banii îl duc într-o altă lume, lipsită de moralitate, plină de plăceri, de falsitate, care îl transformă și pe el ca om. Scopul lui rămâne același – bogat fiind își dorește în continuare să o cucerească pe Daisy, care însă între timp se căsătorise cu Tom. Povestea lui Gatsby este cea a „visului american”, care se dovedește a fi distructiv. „A avea bani nu înseamnă a fi fericit. Poți, eventual, să cumperi ceea ce doresc toți prietenii tăi – lucruri, chefuri și iresponsabilitate, dar asta nu te ajută cu nimic. Bogăția e altceva: a fi bogat însemnă a aparține unei anumite lumi, în care nu poți pătrunde chiar dacă ai dobândit toate atributele ei exterioare.”