Romanul lui Chris Simion este unul inedit, alcătuit dintr-o serie de mail-uri trimise între două persoane - Floare de soare și Zmeul albastru. Cartea nu prezintă în paginile sale o poveste clasică cu narațiune, intrigă, personaje de care cititorul să se atașeze, ci este un volum care ne oferă lecții de viață, mesaje puternice care îndeamnă la reflecție pe tema subiectelor abordate. Un diagnostic crunt o determină pe cea care semnează Floare de soare să fugă, să se retragă din viața pe care o dusese până atunci, să se îndepărteze de prieteni, părinți, iubit și să trăiască doi ani într-o singurătate deplină, scriind mail-uri pe care nu le trimite niciodată. Atunci când își reface analizele și află că este sănătoasă, se reîntoarce la viața de dinainte, însă nu se mai regăsește. Cartea în sine este o meditație asupra vieții, cititorii putându-se identifica cu cele două personaje ale operei, care încearcă să găsească un echilibru în mijlocul incertitudinilor ce obosesc și determină tăcerea. Profunzimea cărții și caracterul ei meditativ reies din chiar cuvintele autoarei: “Romanul de față este scris pe parcursul a 8 ani. Nevoia de a scrie această poveste a fost ca nevoia de apă. Am considerat că am terminat această carte de zeci de ori. Și tot de atâtea ori i-am dat titluri. Nici acum nu știu dacă ce ați citit este varianta finală. Și nu o să știu niciodată. Este genul de poveste care se poate scrie și rescrie la nesfârșit. Și totuși… Dincolo de această poveste rămâne doar zborul fiecărui cititor.”