Primavara si-a intrat încet în drepturi, sarbatorile pascale se apropie, asa ca am gasit potrivit sa prezint astazi un roman mai putin sofisticat, care sa poata fi citit cu burta plina, dupa o iesire în padure cu prietenii. Degustatorii de elemente lingvistice rafinate, de subiecte filozofice complicate ori cu pretentii meditative surprinzatoare, vor avea putine satisfactii prin acest volum. Cei mai multi însa, vor afla în „Manânca, roaga-te, iubeste”, un delicios roman anti-plictiseala, feminist pâna la ultima tresarire, care merita citit din scoarta în scoarta.

Al doilea argument tine de constructia narativa si structurala a romanului. Fiecare popas ales dureaza fix patru luni. Atât si-a propus personajul nostru, considerând ca de atât timp este necesar pentru calatoria initiatica din patria respectiva si pentru aflarea propriului echilibru. Asadar, un an încheiat, de descoperiri surprinzatoare asupra lumii si, mai ales, a propriei persoane. Similaritatea se regaseste si la nivelul constructiei romanului: experientele din fiecare tara sunt descrise în fix 36 de capitole. Usor deci de calculat: 3 tari x 36 de capitole = 108 capitole, de întindere variabila însa. De ce 36? Explicatia o da însasi autoarea, în Introducere: pentru ca a scris cartea în anul 36 al vietii sale.

În fine, fiecare tara are propria eticheta, prezentata înca din debutul fiecarei parti: Italia sau Vorbeste cu manânci sau 36 de povestiri despre cautarea placerii, India sau „Felicitari sa va cunosc” sau 36 de povestiri despre cautarea devotiunii”, Indonezia sau „Chiar si acolo ma simt altfel” sau 36 de povestiri despre cautarea echilibrului”. Îmi si imaginez trei borcane similare, de câte un litru, cu capace aurii, cu etichete de diferite culori dar de aceeasi dimensiune. În fiecare borcan transparent se pot vedea obiectele specifice fiecarei tari vizitate.

Prin urmare, în patria pastelor fainoase, a pizzei, se manânca bine, deci sunt fortate limitele fizicului, dupa caderea abrupta a numarului de kilograme, consecinta fireasca a despartirii de omul prezent-absent din viata Elisabethei. În India, viata se învârte în jurul ashram-ului, deci nu este loc decât pentru rugaciune, pentru penitenta si pentru educarea propriului eu prin abstinenta. Indonezia, cu insula Bali prezentata în pliantele turistice cu tinerii de ambe sexe dezbracati pâna la brâu si cu flori mari în par, este pentru personaj tara placerii, locul în care se îndragosteste, semn al aflarii, în sfârsit, al echilibrului atât de cautat.

Totul este scris într-un stil haios, auto-ironic, plin de verva, dupa cum se poate vedea si din citatul ales:

Daca te iubesc, poti obtine orice de la mine: timpul meu, dragostea mea, fundul meu, banii mei, familia mea, câinele meu, banii câinelui meu, timpul câinelui meu, totul. Daca te iubesc, voi îndura eu durerea ta, îti voi plati eu datoriile (în toate felurile posibile), te voi proteja de temerile tale, voi proiecta asupra ta tot felul de calitati pe care fapt nu le ai si le voi cumpara cadouri de Craciun întregii tale familii. Am sa-ti dau soarele si ploaia si, daca ele nu sunt disponibile imediat, am sa stau la rând pentru ele. Am sa-ti dau toate astea si chiar mai mult, pâna când am sa ajung atât de extenuata si de golita, încât singurul mod de a-mi recapata energia va fi sa ma îndragostesc de altcineva.