Malika Mokeddem s-a născut în anul 1949 în Algeria, provenind dintr-o familie de nomazi analfabeți. După terminarea studiilor, pleacă în Franța și devine medic la Montpellier. Romanul “Femeia interzisă” spune povestea Sultanei în care poate fi regăsită cu ușurință scriitoarea însăși. Personajul întreprinde o călătorie în țara sa natală, Algeria, motivul fiind moartea unui fost iubit, doctorul Yacine. Imaginea care o întâmpină este aceea a unui spațiu terorizat, unde oamenii se bănuiesc reciproc și unde femeile sunt inexistente în societate. Poziția Sultanei este cu atât mai dificilă cu cât ea este o femeie independentă, educată, practicantă a unei meserii specifice bărbaților, aceea de medic. Este primită așadar cu neîncredere, ajunge să fie atacată de bărbați, dar și admirată de femei, fiindcă decide să lupte pentru a-și afirma statutul de femeie liberă, lucru greu de acceptat într-un mediu islamic fundamentalist. Drama personajului principal este cu atât mai mare cu cât nu se regăsește niciunde – nici în Franța, care o va considera permanent o străină, nici în Algeria unde va rămâne o femeie interzisă. În paginile cărții este redată și o frumoasă poveste de iubire între Sultana și Vincent, un francez care se află în căutarea femeii care i-a donat un rinichi, salvându-i astfel viața. Situația nefericită a femeii într-o țară în care nu îi este recunoscut nici un drept este foarte bine exprimată prin personajul Dalila, o fetiță pe care viața dificilă a maturizat-o înainte de vreme: „…poți să pleci și să vii când vrei tu. Nu ai pe nimeni care să te mărite bessif și să te oprească să înveți, poți să mergi să-ți găsești locul pe care îl vrei tu. Pentru ca fetele să se întoarcă aici, ar trebui ca toți tații și toți frații să moară.” „Un roman abrupt, provocator, și luxuriant, ce oferă o privire pătrunzătoare asupra vieții interioare a oricărui individ forțat să trăiască în exil, împreună cu înțelegerea practică a statutului social al femeii algeriene. Neliniștitor și agreabil, în același timp.”