Svetlana Aleksandrovna Aleksievici este o scriitoare și jurnalistă din Belarus. După terminarea școlii, a lucrat ca reporter la mai multe ziare, apoi a absolvit Universitatea de Stat și a devenit corespondent al revistei literare „Neman”, din Minsk. Aleksievici este cunoscută în lumea literară datorită narațiunilor sale întemeiate pe declarațiile celor ce au participat la marile evenimente care au marcat traseul istoric al omenirii – al Doilea Război Mondial, războiul din Afganistan, căderea URSS, dezastrul de la Cernobîl. În urma presiunilor politice, autoarea s-a mutat, începând cu anul 2000, în Paris, Gӧteborg și apoi Berlin. Din 2011 aceasta a revenit la Minsk. Cărțile sale au fost traduse în numeroase limbi și au primit de-a lungul timpului mai multe premii. În 2015 Svetlana Aleksievici a fost distinsă cu Premiul Nobel pentru Literatură, “pentru scrierile ei polifonice, memorial al suferinței în epoca noastră”. Volumul „Soldații de zinc” reunește mărturisirile emoționante ale soldaților, ofițerilor, asistentelor medicale, precum și ale unor mame ce și-au pierdut fiii în războiul din Afganistan, unde armata rusă a luptat din 1979, până în 1989. Autoarea nu vrea în această carte să aducă mărturii ale unor evenimente, ci își dorește să ne facă pe noi să înțelegem că războiul schimbă vieți, că își pune iremediabil amprenta asupra celor implicați. Timp de un deceniu, peste un milion de militari sovietici au trecut prin Afganistan, provocând aici distrugeri uriașe și rămânând ei înșiși marcați de experiența acestui conflict. Morții erau trimiși înapoi în URSS în sicrie sigilate de zinc, în timp ce, întorși în patrie, mare parte din supraviețuitori nu s-au putut reintegra și au devenit, în ochii unora, niște criminali. Sentimente amestecate, trăiri intense, suferință, frică, întâmplări dureroase, iminența morții, toate acestea răzbat din rândurile frumos șlefuite de Svetlana Aleksievici. Suferința celor cea au luptat în războiul altora ajunge la cititor, sensibilizează și marchează profund conștiința acestuia. “Omul se schimbă nu la război, ci după. Se schimbă atunci când privește cu ochii cu care a văzut acolo la ceea ce există aici. În primele luni ai vedere dublă – ești și aici, și acolo. Dar zguduirea se produce. Acum sunt gata să cred că asta s-a petrecut cu mine…”