Sarah Pearse a studiat limba și literatură engleză, precum și scrierea creativă la University of Warwick. A lucrat în domeniul relațiilor publice în Marea Britanie, apoi s-a mutat în Elveția, peisajele acestei țări folosindu-i drept sursă de inspirație pentru localizarea acțiunii în romanul său de debut, „Sanatoriul”. Pasionată dintotdeauna de povești de groază și de clădiri istorice, autoarea creează propriul thriller de succes pe care îl plasează în hotelul Le Sommet, un fost sanatoriu de boli tuberculoase, renovat și devenit astfel o locație de lux, cu design minimalist și ferestre largi de unde se poate contempla peisajul montan spectaculos, decorat însă din loc în loc cu obiecte sinistre, care amintesc de fosta destinație a clădirii. „Arhitectura are ceva clinic brutal, aerul de spital reflectat în liniile rigide, planurile și fațadele necruțător de dreptunghiulare și acoperișurile moderniste plate. Sticlă peste tot – amețitoare, pereți întregi de sticlă, prin care poți vedea în interior. Și totuși, se gândește Elin, pășind înăuntru, e ceva care contrastează cu aerul clinic, detalii care nu se văd în broșură – balustrade și balcoane sculptate, veranda frumoasă de lemn, prelungă, la parter. Aceasta e anomalia, se gândește ea, tensiunea pe care o simțise. Această juxtapunere… e înfiorătoare. Frumusețea atașată unui spital.” În acest hotel elvețian ajung Erin Warner și iubitul ei, invitați de fratele femeii la petrecerea de logodnă a acestuia. Atmosfera stranie se simte încă din primele capitole, iar în momentul în care încep să dispară persoane din hotel, Erin își dă seama că ea este singura care ar putea să îi ajute pe cei blocați în clădire din cauza condițiilor meteo nefavorabile. Cu toate că se retrăsese de ceva vreme din slujba de detectiv, în urma unui caz încheiat nu tocmai bine, protagonista încearcă să urmărească pistele și să dezlege misterul până la sosirea poliției, deși cineva pare că o împiedică să își facă treaba. În momentul în care logodnica fratelui său dispare, lucrurile se precipită și suspecții nu întârzie să apară, cititorul este trimis pe mai multe piste, iar răsturnările de situație îi schimbă acestuia de fiecare dată raționamentele. Pe lângă suspansul oferit de firul narativ principal, romanul abordează mai multe planuri. Aflăm detalii despre copilăria lui Erin și relația acesteia cu propriul frate, de asemenea autoarea are în vedere și o latură psihologică, urmărind efectele stresului post traumatic în cazul personajului principal. Spre final totul pare să își găsească o rezolvare, însă epilogul oferă cititorului senzația că tot ceea ce a aflat până în acel moment nu mai contează și că lucrurile o pot lua oricând de la capăt. „La fel de bun ca Shining, doar că acțiunea se petrece într-un hotel plin cu oameni.” (People) „Întunecat, captivant și de-a dreptul terifiant, «Sanatoriul» este un succes.” (Sallt Hepworth, scriitoare)