Celor pasionati, în egala masura, de istorie si de calatorii, le propunem astazi un roman initiatic, de o splendoare remarcabila în peisajul literaturii contemporane.

Sa spunem, din capul locului, ca Amin MAALOUF nu este chiar fitecine printre autorii de fictiune. Libanez de origine, amestec interesant de crestin melkit (pe linie materna) si protestant (dupa tata), s-a stabilit în Franta în 1976, unde a primit mult-râvnitul fotoliu al Academiei Franceze, în locul ramas vacant dupa deces, al lui Claude Lévi-Strauss (avis pour les connaisseurs!). Tradus astazi în peste 20 de limbi, Domnul Orient (cum este cunoscut în tara de adoptie), debuteaza în 1983, cu eseul Cruciadele vazute de arabi (doar citind titlul, si tentatia lecturii devine greu de stavilit), Leon Africanul (1986 - povestea adevarata a unui ambasador maghrebian, care revine din pelerinajul de la Mecca si capturat îm 1518 de pirati sicilieni. De la cei din urma, ajunge cadou la Papa Leon X), Gradinile luminii (1991 – calda pledoarie pentru reconcilierea religiilor, pornind de la povestea vietii lui Mani, pictor, medic si filosof, numit de egipteni „Apostolul lui Iisus”, iar de chinezi „Budda cel luminos”), Primul secol dupa Béatrice (1992 – epopeea unui barbat atras de „feminitarea” lumii), Stânca lui Tanios (1993, Premiul Goncourt), Scarile Levantului (1996), Periplul lui Baldassare (2000). Despre ultimele trei titluri nu am mai precizat date suplimentare tocmai pentru a stârni curiozitatea cititorului, atras deja de primele descrieri ale romanelor lui Maalouf. Ce pot spune însa, este recomandarea calduroasa de a citi toate volumele traduse în limba româna ale autorului respectiv. Merita cu prisosinta”!