Mia Sheridan este una dintre cele mai cunoscute autoare de literatură romance din lume. „Vocea lui Archer” este romanul care i-a adus notorietate la noi, însă scriitoarea se află de ani buni în topurile de bestseller-uri ale mai multor publicații precum: „New York Times”, „USA Today” sau „Wall Street Journal”. „Te-am ales pe tine” respectă tiparul preferat al autoarei, acela al poveștii de iubire în care doi oameni, răniți în trecut, reușesc să se vindece unul pe celălalt. Romanul se deschide cu o scenă dureroasă din viața lui Ellie, o fetiță nevoită să se despartă de mamă și să trăiască alături de un tată violent și indiferent. Alegerile ulterioare ale fetei nu i-au adus acesteia un drum ușor în viață. Astfel, povestea continuă și, peste mai mulți ani, o întâlnim pe Crystal, în care micuța Ellie se transformase. Tânăra lucrează într-un club de striptease, un loc nu tocmai confortabil, fiind nevoită să se închidă în spatele unui zid pentru a putea trece peste insultele, dezamăgirile și rănile provocate de ceilalți. Gabriel Dalton, la rândul lui, are o poveste zguduitoare. Copil fiind, a fost răpit și ținut sechestrat ani de zile, ceea ce și-a pus amprenta pe trăirile sale emoționale. Pentru a reuși să depășească blocajul psihic declanșat în momentul apropierii fizice de oricare femeie, Gabriel se decide să angajeze pe cineva care l-ar putea ajuta să rezolve această problemă. Și astfel, o cunoaște pe Crystal, însă lucrurile nu merg deloc așa cum și-ar fi imaginat el, deoarece fata îl fascinează, îl atrage și totul merge mult mai departe de un simplu angajament. Ambii se tem de sentimentul puternic pe care îl trăiesc, însă povestea se înfiripă treptat. Firea de artist a lui Gabriel, blândețea lui, stăruința sa o fac pe Crystal să capete încredere și să își slăbească zidurile. La rândul lui, Gabriel constată că de fapt iubirea adevărată și încrederea sunt cele ce îl pot vindeca. Obstacolele nu întârzie să apară, iar trecutul cere impetuos să fie dezvăluit pentru ca relația lor să poată avea un viitor. Cartea este sensibilă, plină de romantism, cu o acțiune captivantă, ce curge ușor și pasaje în care mulți dintre noi s-ar putea regăsi. De asemenea, construcția cărții atrage atenția prin dubla perspectivă, incursiunile în trecut sau moto-urile fiecărui capitol, care își dezvăluie la momentul potrivit semnificația. ” - Nu mă poți repara, știi? Uitându-mă acum la ea, mi-am dat seama că nici nu fusese asta intenția mea. Voisem doar să se facă bine și sperasem că aș putea contribui și eu la asta. Însă nimeni nu poate repara pe altcineva. Nu ne putem repara decât pe noi înșine. - Nu, ai dreptate, nu te pot repara. Pot doar să te iubesc. Și vreau cu adevărat să încerc.”