“Hoțul de cărți” este o realizare tulburătoare a scriitorului de origine australiană Markus Zusak. Acțiunea romanului se desfășoară în timpul celui de-al doilea război mondial, în Germania nazistă. Personajele cărții, în ciuda mediului ostil în care trăiesc, a violenței, urii și tragismului din jur, abundă de umanitate, de bunătate, de prietenie, fapt care îl determină pe cititor să empatizeze, să trăiască povestea lor. Elementul inedit al operei constă în faptul că aceasta este narată de moartea însăși, care astfel devine personaj al cărții și care privește uneori cu duioșie lumea, îngrozită parcă și ea de acțiunile oamenilor. Liesel Meminger este o copilă de 9 ani pe care soarta o desparte de părinții săi și o conduce în casa unei familii necunoscute. Caracterul aparte al personajului se evidențiază încă din primele pagini ale cărții, atunci când, de lângă mormântul fratelui său, ridică un singur obiect, ascuns parțial în zăpadă – „Manualul groparului”, o carte nepotrivită ei, dar care o determină să învețe să citească și apoi să scrie, ajutată fiind de tatăl său adoptiv. Se îndrăgostește așadar de lumea cărților și continuă să fure, inițial din teancurile arse de naziști, riscându-și astfel viața și apoi din biblioteca soției primarului. În ciuda mediului crud în care se desfășoară acțiunea cărții, romanul nu este unul despre război, scenele de front lipsind din paginile operei. Cartea vorbește cititorilor despre puterea cuvintelor de a crea lumi, despre prietenia necondiționată dintre nemți și evrei, despre amiciții pure și totodată pline de maturitate ale unor copii trecuți prin încercări teribile de la o vârstă fragedă, despre puterea oamenilor de a trece dincolo de barbarie prin altruismul care îi definește. “Hoțul de cărți” este o poveste care merită parcursă și care, odată citită, va rămâne cu siguranță mult timp în mintea și în sufletul cititorului, dându-i suficiente teme de reflectat.