Burhan Sӧmez este un scriitor turc, născut în 1965, aflat la cel de-al treilea roman al său, care a fost tradus și în România la editura Polirom. „Istanbul, Istanbul” este “un zguduitor poem de dragoste închinat Istanbulului” (John Ralston Saul). Abordând ca tehnică literară povestea în poveste, Sӧnmez prezintă patru prizonieri care sunt închiși în celula unui centru de tortură – un doctor, un student, un frizer și un țăran bătrân. Acuzați de anarhism, aceștia sunt întemnițați și torturați frecvent în subteranele Istanbulului. Între chinurile îndurate, cei patru găsesc forța necesară pentru a evada prin intermediul poveștilor spuse. Povestesc pe rând despre trecut, despre Istanbul, despre tinerețe, și nimic nu ne garantează realul celor relatate. Istorisirile sunt un balsam împotriva durerii și fricii, un exercițiu de rezistență și nu un mijloc de a uita unde se află. Imaginația se împletește perfect cu realitatea, pasajele în care sunt descrise condițiile vitrege cărora cei patru trebuie sa le facă față fiind tulburătoare. Pornind de la poveștile prizonierilor închiși în celula cu numărul 40, romanul ajunge treptat să reflecte viața locuitorilor Istanbulului de la suprafață, cu suferințele și visurile lor. Inspirată din viața politică a Turciei, cartea este de fapt revoltă împotriva durerii și a suferinței, ce pot fi depășite prin speranță, iubire, imaginație și cuvânt. „Istanbul, Istanbul se construiește din tensiunea dintre pereții unei celule de închisoare și nemărginirea imaginației, dintre granițele vulnerabile ale trupului și din adâncurile nesățioase ale minții. E un roman care răvășește și fascinează, inevitabil și de neuitat.” (Dale Peck)